Trebuie să răbdăm

Ai aşteptat liniştire, alinare, însă ai primit supărare. Ce să faci? Nu te întrista, ci mângâie-te cu gândul că nu eşti mai bună decât regele David, care în toată viaţa sa a suportat suferinţe şi amărăciuni din partea celor apropiaţi, de o sută de ori mai mari decât cele îndurate de către tine. Nu ţi... Citește în continuare →

Doamne miluiește

De ce cântăm atât de des Doamne miluieşte? - Pentru că suntem fiinţe căzute, care greşim şi îl mâniem neîncetat pe Dumnezeu, vrednici fiind pentru aceasta în orice vreme de toată osânda şi pedeapsa; pentru că toate bunătăţile pe care le avem şi pe care le cerem le avem din mila lui Dumnezeu, nu după... Citește în continuare →

Oamenii mărinimoși

Omul mărinimos este sincer, se nesocoteşte pe sine, este simplu, are smerenie. Toate acestea nu numai că-i aduc odihnă lui însuşi, ci se fac simţite şi celuilalt. Comunică lăuntric cu celălalt şi îl înţelege. Şi dacă, pentru a nu-l mâhni, îi spui în timp ce suferi: „Mă simt foarte bine”, acela îşi dă seama că... Citește în continuare →

Foamea duhovnicească

Spune-mi, iubite, dacă ţi-ai vedea copilul topindu-se de foame, ai îndura să-l priveşti neputincios? N-ai răbda tu orice doar ca să-i pui capăt suferinţei? Sigur, nu l-ai lăsa să moară de foame. Dar, acum piere copilul tău din cauză că nu l-ai hrănit cu învăţătura dumnezeiască. Nu-i aşa că nici nu bagi de seamă? Şi... Citește în continuare →

Doar un gând rău…

Încă fiind frate sub ascultare am cunoscut iubirea lui Dumnezeu; şi ea e de nedescris. Sufletul simte că este cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, şi duhul se bucură de Domnul, chiar dacă trupul este istovit de harul lui Dumnezeu. Dar acest har poate fi pierdut chiar şi numai pentru un singur gând rău. Împreună cu... Citește în continuare →

Rugăciunea, mijloc de înrudire

Rugăciunea sinceră pentru popor şi mai cu seamă pentru enoriaşi ne apropie puternic şi sincer pe toţi: pastorii de păstoriți. Este bine să ne rugăm sincer pentru toţi fiindcă rugăciunea ne înrudeşte şi ne unește. Cine, care mamă ar putea să ne iubească atât de fierbinte, atât de curat, atât de puternic, de lucrător ca... Citește în continuare →

Rolul oxigenului în corpul uman

Creierul nostru consumă mult oxigen, aproximativ 80% din oxigenul pe care-l purtăm în noi, şi trebuie ca întregul organism să primească din acest oxigen al său. Dacă nu este îndeajuns oxigen, nu avem voinţă să muncim, nu avem prospeţime – nici fizică, nici psihică, şi atunci ne mirăm: ce se întâmplă cu noi? Iată, muncim... Citește în continuare →

Sfatul dat aproapelui…

Îmi scrii, stimată E.A., că este bolnavă C. şi îţi este frică să nu se îmbolnăvească şi mai mult. Boala trupească nu înseamnă nimic, ci trebuie să ne păzim să nu rămână netămăduite neputinţele sufleteşti, iar tu nici măcar nu vrei să-şi primească leacul prin doctorii menite acelor boli. Tu eşti mândră şi pe ea... Citește în continuare →

Pasivitatea oamenilor în Biserică

-Părinte, cum să explicăm lipsa de inițiativă, pasivitatea oamenilor din Biserică astăzi? -Dumneavoastră nu vă legați de niște defecte ca să creați prin asta o problemă și o întrebare. Pentru că eu, când a fost să plec la mânăstire, acum vreo 50 de ani, au vrut să mă oprească foarte mulți inși, chiar unul din... Citește în continuare →

Cunoaşterea lui Dumnezeu

Domnul învăţa-va pe cei blânzi căile Sale (Psalm 24: 10). Aşa zice psalmul. Pe om doar Dumnezeu îl învaţă căile Sale, dar în condiţiile în care omul e blând şi smerit. Doar pe aceştia îi învaţă Dumnezeu. (Sfântul Nicon de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 43)

Cum ajungem la dragostea adevărată?

Dragostea se naşte din nepătimire; iar nepătimirea, din nădejdea în Dumnezeu şi nădejdea din răbdare şi îndelungă-răbdare; pe acestea le naşte înfrânarea cea atotcuprinzătoare; înfrânarea se naşte din frica lui Dumnezeu, iar frica, din credinţa cea întru Domnul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute cugetări creştine, Editura Credinţa Strămoşească, 1998, p. 45)

Cursele obişnuinţei…

Trebuie să avem evlavie pentru cărţile şi obiectele sfinte, iar mai întâi de toate să avem frica lui Dumnezeu. Ea ne învaţă evlavia şi tot lucrul cel bun. Purtarea neglijentă şi neevlavioasă cu obiectele sfinte izvorăşte din obişnuinţă. Iar aceasta nu trebuie să fie. (Sfântul Nicon de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa,... Citește în continuare →

Când simţim Harul?

Simţămintele voastre mângâietoare sunt foarte primejdioase, vă pot amăgi şi întuneca mintea. Chiar dacă ar veni cu siguranţă de la har, să nu vă cuceriţi de ele, ci, luând ca ajutor smerenia, să vă socotiţi nevrednică de acestea. Harul, acoperindu-ne uneori, ne face să cunoaştem ce bogăţii ascunde, iar după aceea ne părăseşte, rămânând însă... Citește în continuare →

Pe lângă virtuțile sufletești, trebuie adăugate și virtuțile trupești

„Asemănarea” cu Dumnezeu o realizează omul întreg: trup și suflet; deci și trupul trebuie să se înduhovnicească, sa se subțieze, pentru a fi străbătut de duh, pentru a se face unealta duhului. Nevoințele cele mai multe ale Părinților: postul, privegherea de toată noaptea, lacrimile nesecate, răbdarea lipsurilor și a necazurilor și ostenelile de tot felul... Citește în continuare →

Dumnezeu este Viaţă şi Veşnicie

Veşnicia nu poate fi pur şi simplu o substanţă neschimbabilă, nu poate fi ca o lege veşnică cu subzistenţă de sine. O asemenea veşnicie nu poate fi una inepuizabilă, dar, faptul că este inepuizabilă vine din interioritatea ei, care e una a unei Existenţe personale. Veşnicia trebuie să includă o dimensiune interioară şi o libertate... Citește în continuare →

Slujire în iubire

Un om de rând, de neam din Samaria, mergea călare pe asin, pe un drum plin de praf. Văzând un călător aflat în ne­caz l-a ridicat din locul unde zăcea, l-a ajutat, pe cât i-a fost cu putinţă, apoi şi-a continuat drumul. Iată slujirea pe care legea lui Dumnezeu ne porunceşte să o facem, iată... Citește în continuare →

Chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om

Chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om, din momentul căderii lui, s-au schimbat. Asemănarea care a constat dintr-o perfectă lipsă a răului din calitățile omului, dintr-o necunoaștere a acestui rău și a raportului cu aceste calități, a fost distrusă. În momentul în care s-a distrus asemănarea, chipul s-a desfigurat dar nu s-a distrus în totalitate.... Citește în continuare →

Noblețea sufletească

-La Coliba Sfinţiei Voastre, reuşesc uneori să vă vadă aceia care sunt mai obraznici şi insistă. -Da, dar răsplătiţi sunt cei mărinimoşi care din delicateţe nu vor să-mi strice liniştea. Când am venit data cealaltă, a trecut pe-aici ca să mă vadă un tată împreună cu familia lui. Am stat de vorbă cu el şi... Citește în continuare →

Pentru orice lucru este o clipă prielnică…

Vezi că pentru toate este rânduită o vreme, după cum spune Ecclesiastul: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice mişcare de sub cer” (Ecclesiastul 3, 1). Păsările îşi fac cuiburi şi îşi scot puii la vremea potrivită; animalele se împerechează şi îşi nasc odraslele la vremea cuvenită; întocmai fac şi peştii... Citește în continuare →

Cum să statornicim în noi duhul rugăciunii

V-am arătat o metodă de a statornici duhul rugăciunii, adică cum să vă rugaţi într-un mod care să corespundă sensului rugăciunilor. Insă acesta este doar începutul ştiinţei rugăciunii. Aşadar, ar trebui să mergem mai departe. Luaţi în considerare studiul limbii, de exemplu. La o primă etapă se studiază cuvinte şi fraze din cărţi. Dar acest... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑