Nu va inchinati la asa ceva. Nu sunt icoane ortodoxe, sunt tablouri ale paganilor. Sunt eretice, catolice (papistase) *
Atenție la înșelări: Nu vă închinați la aceste mizerii papistașe (1)
Nu va inchinati la asa ceva. Nu sunt icoane ortodoxe, sunt tablouri ale paganilor. Sunt eretice, catolice (papistase)
Menirea noastră
Domnul ştie întotdeauna unde îl poate găsi pe omul care îi trebuie. Îi pregăteşte pe oameni fară ca ei să-şi dea seama, pentru o misiune căreia îi vor fi destinaţi cândva. Timp de optzeci de ani l-a pregătit pe Moise pentru a fi conducătorul lui Israel. Şi Aaron a fost pregătit pentru ceea ce urma... Citește în continuare →
Nu orice dorire a morții este bună
Sunt unii care greșind necontenit din pricina tăriei acestei deprinderi, își cer moartea cu umilință; sunt și alții care, nevoind să se pocăiască, cheamă moartea din disperare; alții, care din mândrie își închipuie că au dobândit liberarea de patimi, nu se tem de moarte; în fine, mai sunt unii care-și doresc plecarea din această viață... Citește în continuare →
Înțelege, omule, Dumnezeu te iubește
Adesea Dumnezeu ne iartă păcatele fără a da pedeapsa cuvenită, după cum zice şi psalmistul: Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine (Psalmi 85, 4). Şi chiar de ne pedepseşte câteodată, o face cu bunătate, compătimitor şi, fireşte, spre binele nostru. Ceea ce este cu adevărat... Citește în continuare →
Nu-i mare lucru să te mântui pe tine singur
Nu-i acelaşi lucru a călători pe mare şi a merge cu corabia pe lângă malul unui râu. Atât de mare e deosebirea între greutăţile pe care le are de înfruntat un om care trebuie să se îngrijească numai de mântuirea sa şi de un preot, care trebuie să se îngrijească şi de mântuirea altora. Aş... Citește în continuare →
Harul se păstrează prin trezvie
Lucrarea harică, care se dobândeşte în dar, durează câtă vreme atenţia lăuntrică a omului e unită cu Dumnezeu. Omul se osteneşte, lucrează, toate pentru Domnul le face! Toate pentru Domnul! Şi-L caută pe Domnul pretutindeni, în toată zidirea. El este pretutindenea. El este viaţa. Şi pretutindenea este Cel ce pune în mişcare viaţa. El pretutindeni... Citește în continuare →
Semnul văzut al dragostei de Dumnezeu
Ar fi o greşeală să înţelegem din cuvântul Domnului că dragostea faţă de aproapele stă numai în milostenia trupească. Milostenia este semnul văzut al dragostei de Dumnezeu şi faţă de aproapele şi cine o are, împlineşte toată virtutea. Împreună cu milostenia are şi celelalte virtuţi. Şi iarăşi am greşi dacă, văzând preţuirea cea mare pe... Citește în continuare →
Marea minune a lui Dumnezeu
Liturghia ne aduce aminte neîncetat de cea mai mare minune săvârşită vreodată pe pământ de Dumnezeu după nesfârşita Sa iubire de oameni: anume că Dumnezeu S-a arătat pe pământ în trupul nostru; că i-a învăţat pe oameni, că a pătimit şi a murit pentru noi şi a înviat din morţi. Şi prin aceasta ni se... Citește în continuare →
Dumnezeu nu ne vrea morali, ci sfinţi
Vechiul a fost o pregătire a omului spre a înţelege puţin pe Dumnezeu. Adică cum putem să înţelegem noi pe Dumnezeu? Cum putem, într-adevăr, fiindcă scrie şi Scriptura că mintea omului nu poate să cuprindă pe Dumnezeu, că gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus de gândurile omului, precum cerul mai presus de pământ. Şi atuncea... Citește în continuare →
Valoarea unui cuvânt rostit
Toate trebuie făcute cu evlavie. Monahul trebuie să aibă şi vocea domoală, şi portul simplu. Nu numai fapta, ci şi vorba să ne fie cu frica lui Dumnezeu, cântărind fiecare cuvânt înainte de a-l rosti. „Ţine minte - zice ierarhul Teofan - că tu, vorbind, dai naştere unui cuvânt care nu va muri niciodată, ci... Citește în continuare →
Suntem, în măsura în care ne împărtăşim de „Cel care este”
Cum înţelegem noi mântuirea? În Biserică noi înţelegem mântuirea ca împărtăşire a vieţii dumnezeieşti. Dumnezeu împărtăşeşte omului viaţa Sa. Când omul ajunge la această asemănare deplină cu Dumnezeu, de pildă dacă omul ajunge să trăiască şi în slavă, şi în ocară, şi în ruşine cu aceeaşi neclintită dragoste dumnezeiască, stăm la înălţime. De ce? Fiindcă... Citește în continuare →
Omul a fost creat spre nestricăciune
Moartea nu e de la Dumnezeu, spun într-un glas toţi Sfinţii Părinţi. În Sfânta Scriptură stă scris limpede: „Nu Dumnezeu a făcut moartea, nici că Se bucură de nimicirea celor vii. El a făcut toate lucrurile pentru ca ele să vieze, făpturile lumii sunt mântuitoare, în ele nu-i otravă de pieire." (Inţ. Sol. l, 13-14).... Citește în continuare →
Cauza din care a slăbit râvna în rugăciune și faptă bună
-Din ce cauză a slăbit râvna pentru rugăciune şi pentru orice faptă bună, atât în mânăstiri, cât şi între mireni? -Pentru că a slăbit credinţa în toată lumea. Astăzi, fiecare creştin şi călugăr mărturiseşte că nu se mai poate ruga în prezent, cum se ruga în trecut. Numai cu mare silă şi osteneală, unii călugări... Citește în continuare →
Mulţumirea lui Dumnezeu
Suntem abătuţi şi uituci, iar din multa întristare şi uitare deseori încetăm a mai aduce mulţumiri Domnului pentru multele Lui faceri de bine către noi, atât veşnice cât şi vremelnice. Însă mulţămită celui ce primeşte, precum zice Cuviosul Isaac Sirul, încurajează pe Cel care dăruieşte spre a face mai multe daruri decât înainte. Mulţumirea este... Citește în continuare →
Să luăm binecuvântare
Să nu facem nimic fără a lua înainte binecuvântare. Dacă şi mirenii în problemele lor mai mult sau mai puţin importante cer sfat de la oameni cu mai mare experienţă, cu atât mai mult monahul trebuie să petreacă în ascultare. (Sfântul Varsanufie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 33)
Omului păcătos Domnul îi pare neînduplecat
Doamne, luminează-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt ca toţi să înţelegem iubirea Ta. Prin tâlharul de pe cruce şi prin fiul cel risipitor Domnul ne-a arătat cum vine El cu iubire în întâmpinarea păcătosului care se căieşte. Se spune că „tatăl l-a văzut de departe şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe... Citește în continuare →
Semnificarea intrării în Biserică a poporului
Intrarea poporului, care se face odatã cu a ierarhului, în sfânta bisericã, înseamnã întoarcerea necredincioșilor de la neștiințã și rãtãcire la cunoașterea lui Dumnezeu, și mutarea credincioșilor de la pãcat și necunoștințã la virtute și cunoștințã, spunea fericitul bãtrân. Cãci intrarea în bisericã nu înfãțișeazã numai întoarcerea necredincioșilor la adevãratul Dumnezeu, ci și îndreptarea prin... Citește în continuare →
Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru
Ortodoxia afirmă că viața este un dar, oferit în mod liber de Dumnezeul iubirii. De aceea, viața umană trebuie întâmpinată cu bucurie şi mulțumire. Ea trebuie prețuită, conservată şi protejată ca expresia cea mai sublimă a activității creatoare a lui Dumnezeu, Care ne‐a adus „de la neființă la ființă” nu doar pentru o existență biologică.... Citește în continuare →
Ia şi rabdă
Mă rogi să-ţi spun un mijloc despre cum ai putea să scapi de gândurile de curvie. Desigur, precum învaţă Sfinţii Părinţi: primul lucru - să te smereşti; al doilea lucru - să nu priveşti nici la diaconi, nici la flăcăi tineri; al treilea, cel mai important, să rabzi. (Sfântul Anatolie de la Optina, Filocalia de... Citește în continuare →
Pocăința
Pocăinţa este spital ce curăţă păcatul, este dar ceresc, putere minunată care biruie, cu harul ei, şir de legi. De aceea Hristos nu doboară pe desfrânat, nu alungă pe cel ce face adulter, nu întoarce spatele beţivului, nu Se îngretoşează de închinătorul la idoli, nu izgoneşte pe hulitor, nici pe îngâmfat, ci pe toţi îi... Citește în continuare →
Toate sunt îngăduite de Dumnezeu
Nu am nici cea mai mică îndoială că pe toate acestea le îngăduie Dumnezeu. După cum îngăduie bolile, aşa le îngăduie şi pe acestea. Omul contemporan, prin viaţa pe care o duce, creează contextul favorabil. Dumnezeu, însă, le îngăduie pe toate acestea pentru mântuirea noastră. Cel căruia i se întâmplă trebuie ca mai întâi să... Citește în continuare →
Aşteaptă pe Domnul
Te plângi în acelaşi timp de vecina ta cu care nu te împaci şi de patima curviei. Ciudată copilă mai eşti! Monahie nechibzuită! Din dreapta o arde focul, iar din stânga o îneacă apa rece. Da, eşti nechibzuită, ia apa şi stinge focul! Adică rabd-o pe sora ta neputincioasă! Şi atunci patima curviei se va... Citește în continuare →
Să fii cu înţelepciune…
Trăieşte cum trăieşti şi unde apuci, numai nu te întrista şi nu te împuţina cu sufletul, întrebându-te ce va crede Domnul despre tine. Când eşti în situaţii dificile din cauza ciudăţeniei altora, să fii cu înţelepciune: tu fă cum poţi, iar ceilalţi să facă aşa cum vor. Nu ştii ce să răspunzi atunci când se... Citește în continuare →
Plăcerea şi durerea denaturează conştiinţa morală
Că plăcerea şi durerea sunt rele se vede şi din felul în care strâmbă conştiinţa morală a omului căzut. Într-adevăr, acesta în chip „firesc” preţuieşte lucrurile după plăcerea sau durerea pe care i-o produc; şi judecata sa morală socoteşte plăcerea drept bine, iar durerea ca rău. Omul căzut judecă valoarea lucrurilor nu aşa cum ar... Citește în continuare →
Dreapta judecată a lui Dumnezeu
Mai demult trăia un corăbier cu numele Teognost, care avea multe corăbii mari cu destui marinari. Călătorea, făcea comerţ, ducea oameni şi făcea tot ce cade în treaba unui marinar împreună cu tovarășii lui. Făceau însă şi multe nelegiuiri, care nu plăceau lui Dumnezeu. Dacă vreodată se întâmpla să aibă vreun călător bogat, nu ezitau... Citește în continuare →
Omul, între animalitate şi Dumnezeire
Omul se naşte, creşte, are nevoie de hrană, îmbătrâneşte şi moare ca şi animalele. Cum, dar, îl vom numi chip al lui Dumnezeu, din moment ce nici una din acestea nu Îi sunt proprii lui Dumnezeu? Acestea ni se par nouă, deoarece judecăm după cele ce se văd, iar omul, prin ceea ce se vede,... Citește în continuare →